De fiecare data cand imi spui noapte buna, imi doresc sa te desprind dintre cearceafuri si dintre perne si sa te decupez cumva, sa te inchid in mine si sa te visez toata noaptea. Si imi doresc sa ramanem asa, tineri, sa fim copii impreuna, sa ne iubim intens si sa ne uneasca doar fericirea. Sa nu ne obisnuim niciodata unul cu celalalt si sa fim stangaci Nu vreau sa crestem impreuna, nu vreau sa ne stim greutatile sau sa fim vreun fel de familie. Vreau sa fim noi, ametiti si neindemanatici, exact ca acum, pentru ca atunci cand vom avea limite sau griji, se va sfarsi tot.
Sa poti fi fericit, insa nu impacat. Sa poti zambi constant, in timp ce paharul se umple. Sa poti sa taci pana cand vine vreme de concluzii. Sa te joci cu oamenii doar pentru poveste. Sa razi, sa tremuri, sa plangi, sa falsezi fiecare emotie, sa pari interesat numai din egoism. Sa ai cate o papusa noua saptamanal…sa te vada sincer, ingenuu si devotat si dupa exact 7 zile sa dispari. Sa ai regrete doar 5 secunde la un moment dat si sa pui punct.
Nu privim in spate de dragul progresului. Nu avem regrete deoarece nu avem trecut. De-abia azi am avut timp sa port lacrimi in ochi. Azi am avut timp sa nu zambesc.
Din lipsa de timp am tras o linie subtire intre noi ca sa nu ne mai amestecam prioritatile. Ne-am atasat franturi din perspective incurcate si am facut cate un pas inapoi ca sa nu ne mai respiram unul pe celalalt. Am inspirat cate o data, profund, tu pe mine, fir cu fir, eu pe tine, in fragmente mai mari si mai neintelese insa si ne-am separat cum se separa doua jumatati de lamaie: perfect, dar cu lacrimi. Am consumat fulgerator tristetea, dupa doua clipiri chiar, insa dependenta de parfumuri picante ne-a ramas tot lipita de nervii olfactivi. Am stat izolati o eternitate…pana am crescut sa ne intelegem, daca nu ma insel. Am stat cu mainile in san si cu buza de jos lasata ca doi copii rasfatati si obraznici. Si dupa o eternitate si ceva, am simtit caldura langa umarul drept…si am simtit rasuflare langa urechea stanga…si te-am simtit cum te strecori pe langa mine si ma imbraci din nou in ganduri distorsionate si fara sens. Ne-am dezlipit pentru o clipa, am luat linia de capete si am unit-o intr-un cerc cu noi stand stramb in mijloc. Stam stramb unul peste celalalt, legati cu funii alterate si deformam prezentul pana intr-acolo incat ne inchipuim ca ne iubim. Suntem vulgari si mincinosi si gandurile mele sunt in alta parte…saruta-ma sa simti gust de basme si de dragoste pentru primavara altuia.
Ne-am imbracat unul cu celalalt ca sa ne regasim tot timpul in spatele ploapelor. N-am mai avut ochii verzi de o eternitate…de mult n-am mai ocolit drumul spre casa…de mult n-am mai fost asa buimaca. Am ametit…
Esti murdar de alta si mirosi a basme si a frustrari. Am o scarba atat de veche incat m-am ales cu o rezistenta absolut nenaturala la tot ce tine de minciunile sau de intentiile tale. Nu reusesti sa ma apleci deloc spre tine. Nu ma motivezi sa-ti zambesc sincer. Tot ce-ti pot oferi sunt conversatii mediocre si gesturi obscure. Sunt aici ca sa nu fiu. Am asa un dor sa iubesc, insa esti atat de anost uneori… Poate esuez sa vad dincolo, poate ma pierd in golul de la suprafata. Mai pot astepta cateva picaturi, insa toata rabdarea asta ma seaca de caldura. Si eu am un pahar care se umple, dragul meu…
Azi-noapte m-am ghemuit intr-unul dintre pumnii tai ca sa astept in tihna dimineata. Ca sa astept sa te deschizi asa cum se deschid portile celor dragi, ca sa ne desfacem impreuna spre amiaza, cum se desfac unele florile de garofita. De-abia spre amurg mi-ai prihanit retina cu putina lumina infiltrata ca un pacat printre degete. M-ai uitat in palma inchisa atat de mult timp incat m-am varsat in tine din greseala si iti pulsez intr-una in tample. Te-ai osandit de unul singur la infinit.
