instant remedy

Am putea s-o numim drept vindecare miraculoasa… Blogul meu s-a intors cu spatele spre lumina si a deschis ochii spre viata. Unde am fost? Mi-am hranit putin obsesiile. Numai asa pot sa le omor. Le satur foamea si pe urma le supraalimentez…hipernutritia le face sa pleznesca de parc-ar fi balonase. Am avut timp si sa ma torturez putin…asa printre picaturi. Dar a iesit bine: fara sange, fara oase rupte, fara cranii sparte. Doar cearcane, ochi rosii, cateva ameteli si vreo doua crize de panica. In afara de astea mi-au revenit visele. Desi nu cred pot prezice viitorul, imi plac. Le consider drept dovada ca functionez si in timpul somnului. Cateodata le caut interpretari. Asta numai ca amuzament…asa am descoperit ca nivelul egocentrismului meu este foarte aproape de limita superioara. Incerc sa ma tratez de vreo doua luni, dar desi am incercat diverse tratamente, se pare ca niciunul nu da rezultate. Eul meu refuza sa-si imparta tronul cu alti muritori.

Ce am mai facut? Am incercat sa nu il mai urasc pe Kant. N-am reusit sa finalizez nici asta. Am luat din nou la rasfoit Critica Ratiunii Pure…am renuntat. M-am gandit sa incep direct cu explicatii…am renuntat din nou. Nu reusesc sa ma prind intr-un moment in care sa fiu capabila sa ma concentrez. Creierul meu refuza sa asimileze filozofie. Citesc o propozitie de sapte ori si de fiecare data uit cuvintele pe masura ce imi aluneca ochii peste ele. Am inceput sa imi pastrez mintea lucida, spercand ca poate neclaritatea gandurilor e motivul incapacitatii de memorare. Singurul drog din viata mea au ramas tigarile. Pana si cafeaua e decofeinizata de cele mai multe ori. Rezultat? Niciunul deocamdata…sper in ameliorari ale sanatatii mele mintale.

In rest mi-am savurat siguratatea ravnita inconstient de ceva timp. Am stat pur si simplu, am tinut discursuri in fata oglinzii, in fata pisicii, am exersat tehnici de mintit cu zambetul de buze si am cautat o schimbare. Se pare ca vine…incet, dar sigur. Incerc sa ma ancorez usor de realitate,incep sa ma gandesc la ce-o sa fac peste o saptamana, sa trec pe la cursuri, pe la munca, incep sa fiu ceva mai plictisitoare.
Ma aflu intr-un repaus temporar. Primavara e un fel de “pe locuriii…fiti gataaaa…”. Am obosit de atata odihna. Incerc sa intuiesc startul. Simt c-o sa castig de data asta. Am citit regulamentul…acum joc cu ochii larg deschisi.