M-am facut fericita. Stateai in fata mea si erai ciufulit si miroseai a verde si a minciuni si a ganduri ascunse. Si incepuse ploaia si tu ma tineai strans de maini si bateai campii si vorbeai despre avioane…despre vapoare…despre vant…despre ape… Ma gandeam ca esti prost. Stateam in fata ta zambind sec si ma-ntrebam unde ti-e creierul. Si mi-ai simtit gandurile pentru ca te-ai oprit. Ai facut un pas in spate si m-ai tras langa tine in ploaie. Stiai ca imi este frig si ma tineai strans in brate. Am stat mult timp asa. M-ai sarutat pe frunte, mi-ai spus “stiu…” si ai plecat. Cand ai ajuns la iesire mi-ai strigat “C’est la vie!!“. Erai frumos si-ti stralucea privirea…era putina lumina deasupra ta si eu te vedeam scanteie cu totul.
Am ramas acolo si dupa ce ai plecat. Se oprise si ploaia, venise si seara, se vedeau stelele. Priveam in mine si imi doream sa fi uitat ceva, sa te intorci. Ai venit si m-ai sarutat. Te-am sarutat inapoi si m-am facut fericita. Eram amandoi in intuneric si eram fericiti. Venise si dimineata, dar noi n-o vazusem. Am simtit-o, dar am ramas captivi in noapte.
Eram la mine si ne canta Ella Fitzgerald si timpul batea disperat cu pumnii in usa de la intrare. Nu l-am lasat sa intre. Nu imi place timpul. Am pus scaune in usa si ne-am ascuns printre pernele din camera mea. Ne-am privit in intuneric pana am adormit. Am visat ca se facuse lumina si m-am trezit. Fusese un cosmar…inca eram impreuna si vedeam noaptea.
Suntem perfecti impreuna. Suntem dincolo de timp, dincolo de reguli, dincolo de viata. Iubirea noastra a crescut din ganduri, din ploaie si din intuneric. Nu ne pasa de cuvinte sau de oameni. Ne temem doar de lumina.
