Mi-ar fi placut sa ne visez inainte sa ne stiu. Sa ramanem inchisi in mine pana m-as fi hotarat ce expresie sa ne dau.
Mi-ar fi placut sa ne astern pe hartie si sa ne nascocesc inainte sa fim. Sa scriu eu povestea asa cum imi place si sa ne sfarsesc cu puncte de suspensie ca sa avem pe unde sa ne furisam inapoi…
Ne-am pierdut pentru putin printre gene. Ne-am impletit, ne-am despletit, ne-am aruncat in noi, ne-am risipit prin bezna, ne-am dibuit si ne-am adunat inapoi. Ne stangem in pumni ca sa ne varsam printre degete. Ne toleram doar in cantitati infime asa ca ne imprastiem peste lume. Nu ne uitam…pentru ca oriunde ne-am intoarce tot cate putin din noi gasim.
there is still hope!