Pana la urma nici nu mai poate fi vorba de dragoste. Am ajuns acolo unde EL este doar o limita. Refuz sa plec nu din cauza unui “te iubesc” spus ocazional, ci mai degraba din cauza unor granite din capul meu. Pentru am ajuns sa nu mai pot vedea dincolo de peretii garsonierei noastre.

Si tot ce-mi spui seamana atat de mult cu niste “doar cuvinte”. Si “te iubesc” imi suna atat de ironic… Si toata viata asta impreuna e atat de metafora pentru fericire. Un singur pentru totdeauna ne-a nenorocit echilibrul. Mi-ai imprastiat viciile. Si fara vicii numai  sunt eu. I’ve gone soft. You’ve got the clean version of me.